Rust and bone(De rouille et d’os), semnat de Jaques Audiard – prezentat cinefililor bucuresteni, in cadrul celei de-a III-a gale Les Films de Cannes a Bucarest, a fost de curand premiat in Anglia, la London Film Festival, iar actrita Marion Cotillard a fost desemnata in Beverly Hills, la cea de-a 16-a editie a Galei Hollywood Film Awards, Cea mai Buna Actrita a Anului 2012. Lucrurile, cu siguranta, nu se vor opri aici, atat actrita cat si filmul, regizorul si nu in ultimul rand Matthias Schoenaerts, avand sanse reale sa castige multe alte premii, si de ce nu (?), cel putin 1 premiu Oscar.
Rust and bone are de toate: o poveste inchegata si originala, o tema care nu poate sa lase pe nimeni indiferent – initierea, doi actori de exceptie, iubire, sex, violenta, neprevazut si in final un happy end, care dupa parerea mea este un pic cam fortat, amintindu-ne ca in film lucrurile se aranjeaza cum doresc regizorul si scenaristul, si nu asemanator cliseelor vietii, care, de cele mai multe ori sunt grey end si nu happy end.
Un plus pe care trebuie neparat sa-l subliniez este interesul regizorului in a promova adevaratele valori: iubirea- intre un barbat si o femeie, iubirea tatalui pentru fiul sau, familia, prietenia, incrancenarea de a nu te da batut si de a castiga batalia pentru o viata mai buna, luptand dur dar ”fair’’ si nu in ultimul rand puterea de a ierta – remarcabila fiind secventa in care fosta antrenoare de orci, Stéphanie, are puterea sa ierte balena din cauza careia si-a pierdut picioarele. Regizorul cu siguranta este nu numai un iubitor de animale – secventele in care micutul se ascunde in cusca cainilor fiind induiosetoare – dar si un mare iubitor al vietii si (repet) al dragostei – mesajul filmului fiind ca, oricat de dramatice sunt incercarile prin care trecem, iubirea, familia si prietenii ne pot ajuta sa nu capotam, regasind forta de a lupta si bucuria de a fi, de aceea trebuie sa continuam drumul.
Despre subiectul filmului puteti citi mai mult aici.
Sper ca atunci cand va fi distribuit pe ecrane, sa il vizionati. Merita!
Vineri, 19 octombrie 2012, am fost la Cinema Studio la “Les Films de Cannes a Bucarest”, pentru a vedea premiera filmului 7 días en La Habana /7 days in Havana, impreuna cu 3 prieteni.La iesirea din sala, ei au fost incantati de acest proiect colectiv, eu indecisa daca sa ii acord filmului nota 2 sau 3, pe o scala de la 1 la 5.
Cu siguranta filmul nu este o capodopera, nu reuseste sa impresioneze si nu spune nimic nou nici despre Havana, nici despre Cuba, nici despre “conditia umana”, supralicitand eclectismul acestei tari -unde lucrurile nu sunt ce par a fi. Daca ar fi sa-l compar cu Paris, je t’aime</b>, o productie a anului 2006, filmata in spiritul aceleasi retete cinematografice, as putea spune doar atat: ambele experimente sunt interesante dar prea ancorate in clisee, de aceea dorinta regizorilor, de a prezenta „o fata mai putin cunoscuta’’ a unor destinatii turistice ultra mediatizate, a esuat. Read the rest of this entry »
Viața noastră, această minunată pânză de Picasso
Eu sunt în perioada albastră
Tu, în perioada roz te uiți cu binoclu la chiloții vecinei de la parter
Și încă nu am stabilit cu exactitate dacă
Stramoșii noștri au fost evrei sau guanci*
Ceea ce cu siguranță nu se poate nega
Este că nici eu și nici tu nu suntem urmașii unui trib de maimuțe
Și eu și tu am fost creați în ziua a șasea
Mâine este duminică
Hai să ne odihnim, cântând psalmi.
guanci*- primii locuitori ai insulei Tenerife, probabil de orgine ariană.
Urmare a tratatelor de la Trianon, Versaillles si a anexarii Cadrilaterului, Romania Intregita a devenit in deceniul al 3-lea al secolului al XX-lea- ”cel mai puternic stat din Balcani, cel mai activ plan diplomatic, cel mai respectat’’, ajungand sa acopere cel mai extins teritoriu din istoria sa- 295.641 km2. Toate aceste realizari au fost posibile datorita politicii lui Bratianu , TakeIonescu,Nicolae Titulescu, Antonescu, Diamandi, Elenei Vacarescu, vitejiei armatei romane, petrolului si mai ales, aliantelor Familiei Regale, Regina Maria bucurandu-se de privilegiu de a fi fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii si a tarului Alexandu al II-lea, Eliberatorul– privilegiu pe care a stiut sa-l exploateze din plin in folosul neamului romanesc. Read the rest of this entry »
„O clipa cu tine mă simt fericit…/Ce ai făcut cu mine de m-ai zăpăcit…/
Să te iau în braţe, să te am aproape…/Nu m-aş sătura de dragostea ta”*…
Ascult lalele-manele, frumosele mele manele,
Sorbind tăcut din paharul keep walking**, un vis frumos:
Se făcea că eram îmbracată într-o rochie bleu ciel, Read the rest of this entry »
oprindu-mă din lucru şi istovit m-am aşezat pe un trunchi/şi-am adormit l-am visat pe tata tânăr şi pe mine bătrân/a venit aşa blajin şi mi-a pus în braţe un păun mare alb/eram într-o poiană in lumina lunii am văzut rezemate de copaci/roţi mari nişte pietre de moară tata a plecat/fără să rostească nici un cuvânt am vrut să-l chem înapoi /lasă-l spuse păunul mă ai pe mine şi m-am speriat/
l-am lăsat să cadă s-a spart şi ieşeau din el/mii de păsări albe care au umplut văzduhul
şi se izbeau unele de altele înălţându-se
m-a trezit un porumbel care intrase in atelier/se lovea necontenit de geamuri am ieşit în stradă tulburat /şi l-am lăsat singur cu pietrele mele/o ploaie rece îmi răcorea fruntea
Carmen Visalon (6 aprilie 2012): Alergând prin visul unui sculptor
Într-o noapte, o ploaie de vară îmi încălzea fruntea/În timp ce alergam prin visul unui sculptor puțin istovit, pe urmele unui Păun
– Era și Simona cu tine, m-a întrebat Mircea?
– Da. Avea în palmă un porumbel alb cu petele usor pătate de cerneală.
– Și Păunul?
– Păunul era și nu era acolo. La început statea la tine în brațe. Apoi l-ai spart – ’ieşeau din el mii de păsări albe care au umplut văzduhul /şi se izbeau unele de altele înălţându-se’.Simona le aduna și le invita într-o casă, plină de îngeri și de copii. Undeva în dreptul ferestrei de la soare-răsare, atârna o fotografie în sepia, cu un barbat, un tânăr și însuși Păunul. Pe ea cineva notase cu slove înoptate – Nu te mândri, zboară!
În dreptul ușii stătea un bărbat, bătând ușor în poartă.
– Hai să-i deschidem, au strigat într-un glas, copiii.
– Hai, a răspuns Păunul, zburând smerit în brațele Omului.
Visalon's Weblog 