O sole mio!

eu  sunt Venetia, ei sunt lupii tineri

cand supunem la vot de cele mai multe ori castiga

marci precum Zara, H&M si mai rar ( in special in perioadele de discount), Polo

mie imi ramane Piata San Marco si drumul de intorcere de pe puntea suspinelor

(nu-mi amintesc dupa cati ani)

singura persoana pe care o pot intreba

este acel barbat din oglinda

pictat savant dupa un elaborat cod al  lui Da Vinci

imi surade enigmatic si mie si marii

sa va spun un secret, sunt sigura ca Adriatica este indragostita de el

ii da tarcoale si uneori, trimite pe inserat gondolierul in fata balconului

O sole mio!

 

Jam session Tel Aviv – București

Uite am venit la ceai

Îmbrăcat în alb ca un ginere mongol

Trec pragul tău şi mă înclin puţin spre dreapta

Mi-e drag să te văd în lumina oblică a sentimentelor frustrate

Mi-e atât de aproape amintirea balului cu flori uscate

Cununa ce făceam pentru tine

Ca să avem ce fuma

Răsucite ţigări în hârtia de ziar

Scria de război

Păunii ţipau a secetă

Dar noi făceam rotocoale din timpul liber

Nu ne pasă de viaţă

O trăiam sublim… ( Adrian Grauenfels, Tel Aviv)

Astăzi mi-ar plăcea să ne plimbăm prin Ierusalim

Pe urmele binecuvântate ale Păunului

Dezbracat de ochii mândriei

Și-n clipa în care vom ajunge la Zidul Plângerii

Să se întămple o minune

Și  să trăim sublim într-o oază de pace

Scriind poezii din spuma albastră a Mării Roșii

Astăzi mi-aș dori să depănăm firul poveștii  ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”

Scufundânu-ne în apa Iordanului

Mi-ar plăcea ca florile uscate să explodeze-n lumină

Petale de vis, petale de viață, petale de zbor

Și agațați de parfumul înaltului

Să levitam.  (Carmen Visalon, București)

 

Un vis? Jam session Mircea Lacătuș & Carmen Visalon, cu participarea extraordinară a Simonei Șerban

Mircea Lacătuș (31 august 2006): Păunul

oprindu-mă din lucru şi istovit m-am aşezat pe un trunchi/şi-am adormit l-am visat pe tata tânăr şi pe mine bătrân/a venit aşa blajin şi mi-a pus în braţe un păun mare alb/eram într-o poiană in lumina lunii am văzut rezemate de copaci/roţi mari nişte pietre de moară tata a plecat/fără să rostească nici un cuvânt am vrut să-l chem înapoi /lasă-l spuse păunul mă ai pe mine şi m-am speriat/
l-am lăsat să cadă s-a spart şi ieşeau din el/mii de păsări albe care au umplut văzduhul
şi se izbeau unele de altele înălţându-se

m-a trezit un porumbel care intrase in atelier/se lovea necontenit de geamuri am ieşit în stradă tulburat /şi l-am lăsat singur cu pietrele mele/o ploaie rece îmi răcorea fruntea

Carmen Visalon (6 aprilie 2012): Alergând prin visul unui sculptor

Într-o noapte, o ploaie de vară îmi încălzea fruntea/În timp ce alergam  prin visul unui sculptor puțin istovit, pe urmele unui Păun

–          Era și Simona cu tine, m-a întrebat Mircea?

–          Da.  Avea în palmă un porumbel alb cu petele usor pătate de cerneală.

–          Și Păunul?

–          Păunul era și nu era acolo. La început statea la tine în brațe. Apoi l-ai spart – ’ieşeau din el
mii de păsări albe care au umplut văzduhul /şi se izbeau unele de altele înălţându-se’.Simona le aduna și le invita într-o casă, plină de îngeri și de copii. Undeva în dreptul ferestrei de la soare-răsare, atârna o fotografie în sepia, cu un barbat, un tânăr și însuși Păunul. Pe ea cineva notase cu slove înoptate – Nu te mândri, zboară!

În dreptul ușii stătea un bărbat, bătând ușor în poartă.

–          Hai să-i deschidem, au strigat într-un glas, copiii.

–          Hai, a răspuns Păunul, zburând smerit în brațele Omului.

 

2o12

Aceasta primavară e tot cea mai ramas

Din marele imperiu maya

Cea mai bună prietenă a ei e o statuie

Veșnic acoperită cu fluturi.

 

Bye-bye summer

Arhivele verii sunt gata pregatite
Le vom incarca in camioane
Impreuna cu genele adumbrite de somn ale lunii
Le vom saruta pe gura plina de cantec
Fluturand batista spre linia orizontului
La revedere Apollo, bine te-am gasit Dyonisos!

Eu n-am sa plang
Am sa ascult marea cu stetoscopul
Si-am sa-i prescriu amintirii- struguri culesi la apus in insula Sfintei Irina
in timp ce Curosity ateriza linistita pe astrul lui Ares

Sa fie acesta un semn ? ma intrebi rasfonind mesajele zeului-rege Pakal

 

Delfinul Hristea-Nichita

Cel mai bun prieten al meu

Este un delfin

El înoată undeva în apele Oceanului Atlantic

Gândindu-se la vremea când ne plimbam îmbrașați

Pe aleile de la Versailles

 

Frunze, jam session Carmen Visalon & Mircea Ivanescu

Aş vrea să mă aşez pe marginea trotuarului,
să aştept să se facă ziuă – singurătatea
mea de acum mă are doar pe mine pierdută undeva dincolo de linia orizontului
lumina este mai colorată precum vremurile
oarecum tulburi din cauza unor experimente repetate