Pagină în construcţie
Cerul înstelat de la A la Z
CERC-ul lui Cehov
A îl iubeşte pe B
B o iubeşte pe C
C îl are la inima de D
D are o obligaţie faţă de E
E lucrează în televiziune şi-l cunoaşte F
F este în legatură cu G
Gheorge, ei, bine Gheorghe
este frate bun cu Haralambie
care este soră de sânge cu Ion, Ionelule, nu mai bea băiatule
marea vedetă a site-ului dinainte de naşterea clasicismului, simbolismului şi postmodernismului
pe care îl promovează doar dacă e scris
de sine însuşi sau de el însuşi
pentru că doar aşa poate să garanteze
calitatea pură a inspiraţiei
lui Ion i se mai spune şi Jean
parce que he speaks Deutch
limba celebrului Fiodor Dostoievski
care este un prozator bun
dar nu se compară cu marele steluţar K
poetul calofil rudă cu MNO
prieten cu PQR
din grupul Sandu, Tudor, Udrea, Vasile care beau
Whiskey cu însuşi
Xenopol şi joacă
Yamms cu Zamfir
zis naşul laureaţilor stelelor Nobel
care se învârt în circuit închis
de când pe calea lactee
s-a interzis plimbarea
unor fitecine
unor coate goale
care scriu stupizenii
nu fac plecăciuni
şi nici nu stau toată ziua pe mess
cu cei mai iubiţi dintre pământeni
ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWYZ
= who stole the tarts?
ohoo, ce turn, ce turn babel ai inaltat aici, carmen 
ametitor
si deopotriva mi’a amintit de castelul de carti de joc din chapter numaistiucare din alice in wonderland.
si’n fond cine n’ar vrea in ziua de azi sa intalneasca o omida careia sa’i recite “you are old, father william”
propun, asadar, sa o incluzi la litera F pe falsa broasca testoasa, la D, hmm, sa zicem pasarea dodo, la R se simte prezenta reginei de cupa care sa racneasca din cand in cand “taiati’i capul astuia!” si eu stiu? poate ar mai trebui un grifon la G, un bursuc, niste homari, un iepure (alb)..
aaa, si neaparat sa’mi spui cine e in rolul palarierului.
la urma-urmei, eu doar astept sa se termine mai repede procesul si sa se dea verdictul ca sa se serveasca prajiturile.
(eu imi opresc pisica de cheshire, manusile albe si evantaiul)
de rest, ai tu grija
ps: si totusi, cine a furat tartele, hm?
tania cozianu [05.Apr.07 20:01]
————————————————————————- = Cozianu mor de de ciuda
ca esti mai smechera si mai talentata ca mine
dar las ca o sa strig Io, cat ma va tine gura:
-sa i se taie capul, sa i se taie capul
si daca regele o sa ma auda
o sa-mi raspunda:-
cui tie?
si o sa zboare capatana mea proaspat satena
sub nivelul marii
spre bucuria nimfelor si faunilor
inscrisi pe lista de asteptare
a TOP 100 poeti de succes
pe care o va edita intr-o buna zi
celebrul DC
Cine-i DC?
poate don Chihohoho-te
Semnat cu admiratie al tau hidalgo
Don quijote
nebun cu acte in regula
mare amator de evantaie din pene de strut
si poezii marca amelie.
carmen mihaela visalon
Două femei cu o floare şi ferestre spre nord
Motto: Iubirea se explică singură.
la belle dame sans regrets 
personale [ ]
- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – -
de tania cozianu [amélie]
2005-10-20 | |
ea locuieşte în mansarda cu ferestre spre nord
în pridvor are o muşcată sfielnică roşie cu gene lungi
care-i dictează dimineţile
une lettre d`amour
o scrie încet cu litere înclinate spre dreapta
mon cher petit amie
tu ne m’écris pas je ne te vois plus
tu ne viens jamais
apoi o priveşte naiv
îşi piaptănă părul în culoarea mierii
îşi pune inelul cu piatra ovală
întoarce oglinda spre miazăzi
şi-l cheamă pe nume pe silaba din mijloc
douce et tendre
el nu se întoarce niciodată
după-amiezele încep de la zborul fluturelui
ea cântă la pian erik satie
avec une tristesse rigoureuse
nu se gândeşte la nimic
poartă la robe rouge de la ultimul banchet
îl aşteaptă pe cel nevenit neştiut
şi orele trec în cercuri albe
multe cercuri
albe
ea desenează constelaţii pe şevalet pe-un sfert de cer cu soare
la belle excentrique în arpegiu alb-negru
lasă uşa deschisă spre grădină
dar nu apare nimeni niciodată
zâmbeşte cuiva nevăzut îşi pleacă fruntea pe braţe
şi tace în
preludiu la două mâini fără partitură cu
gândurile înnodate la spate
acolo strigătul nu
nu se aude
ea locuieşte în pavilionul cu umbre
ştie mersul stelelor
face păsări din hârtie chinezească le suflă aripile spre nori
şi nu se îndoieşte de nimic niciodată
doar spre amurg îşi întinde mâinile spre marginea lunii
şi-ascunde plânsul în pântecul ei moale
plâns fără vise
ea stinge pe rând candelabrele aşteaptă ploaia
îşi udă tâmplele cu apă de trandafiri
umple paharele
blanche champagne pe fundal de catifea
dantelă veche arome de fleur de lys
şi dansează singură în odaia cu ferestre spre nord
cu sufletul strâns în braţe
irepetabil şoptit
la valse sans regrets
O femeie cu o floare si ferestre spre nord
poezie [ ]
(despre reportofonul uitat pe strapontina Teatrului Mic)
- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – -
de carmen mihaela visalon [neutrin]
2005-04-29 | |
(dedicata dnei. Valeria Seciu, domnilor E.R.,D.G.,D.C,M.P. si poetului anonim)
In calitate de lebada schioapa:
ma declar negra-
UNA ESTE LUNA!
Si va dezvalui ascuns un secret:
“Pasul, acela mic,
n-a fost calcat de
Neil Dave Armstrong Scott,
Si primul om care a zburat in spatiu
Daca ar fi fost sa fie rus
S-ar fi numit F.M. DOSTOIEVSKi sau Andrei Rubliov;
Iubitii mei,
Va rog sa ma credeti,
Inca din vremea dinozaurilor,
Zborul este atat de banal,
Incat…din neatentie la pas
Multi s-au trezit in care de foc.
(dau marturie pentru toate acestea spusele bunilor bunilor bunilor nostri)
Si sa nu-mi spuneti mie:
O Femeie cu o Floare si Ferestre spre Nord
Daca va mint!
Cei ce pleca,
Din lumea acesta,
Se duc cu totii pe calea adevarata a zeilor
Ajuns esti intrebat:
“Cine esti tu?”
Sunt: cine esti si Tu !”
Cat despre ziua de maine,
Daca doriti,
Va daruiesc averea mea;
Oricum este mult prea tarziu,
Sa mai plec in insulele Canare…
AI, HAI,
AI, DIHAI, DIHAI, DIHAi…
Sa privim prin perete la televizor
Dansul fetei de zapada
Cu omul Adam.
“Daca am sa te insel (?)
Eva,
Dar, daca te voi insela (?)”
“Ei si ?
Cati nu m-au inselat pe mine!
Trimite-mi, mai bine, numele detinutilor tai
Si am sa-i iubesc
Si am sa te iubesc.
Auzi ?
Auzi, Vecine din Compartimentul de Tren ?
Muzica sferelor…”
Si totusi:
“CINE ESTI TU?”
“Sunt cine esti si tu
si ma declar alba!
“ SUS E CERUL, LARGA-I LUMEA,
N-A STI NIME’ CA M-AM DUS,
BINE C-A-NFRUNZIT PADUREA,
NUMA’ M-Or VEDEA Ca NU-S.
AI, HAi,
AI, DIHAI, DIHAi, DIHAI,
PE SUB FLORI MA LEGANAI…”
Com
O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord
Am pornit de la dansul acela karmic şi m-am trezit rătăcind o vreme printre poeziile tale.. senzaţia atemporală a unei amieze de nicicând şi de niciunde în care tragi draperiile, opreşti ceasurile din pereţi şi te poţi uita în voie la rochii, parfumuri, scrisori şi fotografii.. am zăbovit printre poemele tale neştiind la care să mă opresc, unde să las un semn..
..femeia cu o floare şi ferestrele ei spre nord.. e una dintre piesele mele de suflet, iar Valeria Seciu una din vocile care mi-au dezmierdat serile de luni ale teatrului radiofonic.. senzualitate, alint, atingeri ireale de miere şi lapte, de migdale amare şi mentă..
Îţi trebuie forţă şi delicată aplecare să scrii despre acestea, iar tu ştii..
Mi-era dor să-mi amintesc de Aelita .. şi mă gândesc acum, ce ciudat.. de câte alte lucruri mi-e dor fără să ştiu..
….panselutele… si caleidoscopul… ma tot uit la ferestrele camerei verzi, cand trec pe langa Inter.. si-mi vine a ingana Maid of Orleans – Orchestral Manoeuvers in the Dark… in the dark.. 13 august.. sans regrets?.. e doar neant.. amelie…