Jam session Geo Dumitrescu*, Carmen Visalon
Pedalam liniştit
prin dimineaţa răcoroasă şi plină de soare,
pedalam liniştit, egal, cu pieptul plin
cu bucuria aerului proaspăt al luminii…*
Oarecum tandrii, oarecum tandrii,
Oamenii avansau pe marea linie moartă
Pasărea aşteptării tăcea,
nici aici/ nici acolo/ci adormit înlăuntru-mi/ e ceea ce caut
…urmărindu-mi vădit mişcările,
câinele Degringo mă privea
Oarecum pustiu, oarecum verde,
Lacul acoperit de cadavrul marelui cal
Fără de început, fără de virgulă-ochiul-
ne cuprinde de-a vama în havuzul soarelui:
pete albe risipite-n furtuna petelor negre.
Pedalam îndîrjit, orbit de furie
prin dimineaţa însorită,
pedalam din greu, gâfâind, şi-n jurul meu, nu mai vedeam
nu mai simţeam nimic.…*
Oarecum nefiresc, oarecum firesc,
Într-o zi, se vor stinge luminătorii
Şi se va face întuneric strălucitor
Pasărea aşteptării va cânta…
…Fireşte,
aş fi putut să nu vă spun acest lucru
de pe acum,
să nu vă silesc să-l ţineţi minte
până când vă va fi poate de folos-
dar voi ştiţi,
de multă vreme ştiti că nu mă pricep să mint
şi din această pricină n-am să pot scrie nicioadată
pe poarta inimii mele:
nu intraţi câine rău!*
