martie 12, 2008 de visalon
plămadă dospind în ritmul luminii această gregară singurătate e tot ce ne-a rămas. după ospăţ.
Postat in Poezie | Niciun comentariu până acum.
Comentarii RSS
Nume (necesar)
E-mail (will not be published) (necesar)
Site web
Anunţă-mă despre viitoarele comentarii apărute prin email.