Follow up: Poemul frunzelor de papirus
am deschis geamul dinspre strada lui zabet
acelasi miros de magnolie amestecat cu dejectiile organelor de masini
un fel de oameni cu palme de secera
cu fetele turtite de niste ciocane pneumatice
dormeau in campul cu maci
sforaind.
Doamne, ii vezi?, ii auzi, ii mirosi
Da! mi-a raspuns cineva, ce sigur nu era Dumnezeu ci un inger ascuns in florile de magnolie
Ii vede, aude, miroase, inca din vremea in care
Exportau alimente raportand productii gigante la hectar
La fel de ireale precum pacatul
Asadar stii? Asadar stie?
Cu siguranta.
De ce ingaduie toate acestea, l-am intrebat?
A zambit. A tacut.
A facut un semn cu mana spre menajeria de papirus
“De fapt
Aşa se face poezie
Iei o leoaică ce are aripi de vultur
Nişte nevăstuici dungate libiene
+ o mangustă zveltă
+ o vulpe de nisip
şi le amesteci bine”(mihai zabet)
