Multumesc pentr urari, comentariu si pentru generozitatea de a o ruga pe Lucie sa ma poarte alaturi de tine, in ses prieres:)
In ceea ce-l priveste pe Pallady, intr-un anume fel il inteleg, un pictor orgolios si extrem de talentat, care nu a putut a avut curajul sa duca jertfa pana la capat, este normal sa se revolte pe cel care a avut puterea sa o faca. Cred ca floarea soarelui este responsabila de animozitatile lui Pallady.

Poezia pe care ti-am dedicat-o a fost scrisa on line. O varianta un pic imbunatatita am publicat pe site. Din nefericire, nu am reusit sa surprind spiritul boieresc al lui TP, dar voi mai exersa.

Pana la o noua intalnire, iti mai urez o data un an BUUUUUNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNN.

By the way, Lucie Carpentier, prietena mea calugaritza din Haiti mi-a scris si, printre altele mi-a spus, “toi et ton amie vous etes toujours dans nos prieres”…

Ma bucur ca-ti plac idilele mele cu marii pictori ai lumii si ma bucur sa-ti comunic oficial ca, incepand din 2007, ai intrat in categoria prietenilor de pe planeta Pamant. Sper sa-ti ajute Dumnezeu si sa intri TOT OFICIAL si in categoria celor mai celebri si mai bine vinduti pictori si… mai sper ca acest lucru sa ti se intample cat esti in viata, pentru ca sa fii tu exceptia care confirma regula. In ceea ce priveste criticile ele sunt constructive si:
1. voi corecta.
2. daca vrei sa scapi de Billy, e simplu, te duci pe fereasta Sonic si apesi pe butonul tacerii, primul din partea stanga, sub poza. Evident, voi cauta si eu o solutie care sa impace si iubitorii de jazz si iubitorii de liniste:)

Pana ne vom auzi din nou, permite-mi sa-ti fac o urare: Fie ca anul 2008 sa fie un an minunat pentru tine si pentru familia ta. Sa va fie casa, casa, sa va fie masa, masa, sa aveti parte de iubire si de tot ce este mai bun pentru sufletele voastre. Artistii familiei sa fie rasfatati de muze si critici generosi si daca se poate sa apara si colectionarii de arta pe strada ta si sa semneze niste cecuri substantiale,
tare m-as bucura.
Pana atunci am sa fac ce poate face un poet. Iti voi lasa in dar un buchet de viorele:

Pur sange armasar de moara, Pallady
Se roteste prin interioare pustii
Printre flori ofilite si fructe putrezind tacut in compotiera
refuzand sa picteze dupa canon prunci rozalii
El uita sa-si puna semnatura pe apele Senei
Preocupat sa surprinda
Bratele transparente ale neantului
Imbratisand moliciunea aroganta a evei

In sfarsit intreaba Besnard, care e pictura care iti place?
- Aceea pe care as fi vrut sa o fac si nu am putut-o face.

Drag,
Carmen

O mica corectare necesara: revendic in loc de revednic… si mie mi se intampla si inca des…

si, pentru Dumnezeu, fa ceva cu Billy Hollyday (nu ca nu mi-ar place jazz-ul) fiindca de fiecare data nu lipseste mult sa fac un infarct, asa de brusc izbucneste… si strica efectul la starea de gratzie poetica… e ca soneria de la usa blocului, pe care o astept cu groaza sa sune si suna, asa de tare ca sirena de bombardament, de-mi vine sa ma ascund sub pat, cu mainile la urechi…

No, c-am inceput anul cu critici (cordiale, totusi)! La multzi ani, Carmen!