Reverie de iarna
poezie de mircea lacatus, 2007-12-26 | |
nici anul acesta nu ninge de sărbători
fiii mei privesc îngânduraţi pe fereastră
doar în globul de sticlă când îl scutur cu forţă
fulgi mari de zăpadă se rotesc în jurul moşneagului
jucăria mecanică prinde a îngâna
dulce metalic o melodie veche
pe care nu mai ştiu când si unde
am auzit-o pentru prima oară
doar chipul mamei se conturează în mintea mea
tânăr zâmbitor cu zăpada pe umeri
Reverie de iarna
poezie de Carmen Visalon, 2007-12-26 | |
Se dedica sculptorului Lacatus, sotiei si copiilor sai
la noi este chiciură ca într-un peisaj de Bacovia
o capitală îngheţată în smog
doar pomii sunt vii şi cei doi guguştuci
ce-şi curăţă cuminţi păduchii lor păsăreşti pe balustrada balconului
undeva, departe, Istenem, Istenem,
între Târgu Mureş şi ţara lui Mozart
răsună un cântec de dor
unu doi trei, unu doi trei, plutesc în vals
o femeie cu zăpada pe umeri
şi un sculptorpoet
mic şi frumos ca un prunc
coborât în iesle să aducă vestea
iertării
iubirii
vieţii fără de moarte şi
tinereţii veşnice
