Follow up: poezia omonimă a Ioanei Barac Grigore
Era frumoasă ca doamna în alb
Înaltă ca iarba
Sprintenă ca uitarea
Un pic ciudată
Cea născută din costa lui Pygmalion
Nu degeaba trebuia sculptată cu dalta
Şlefuită atent
Cu gândul
Cu fapta
Cu versul
Până când i se toceau copitele
Afundate în adâncul livezii cu meri
Şi putea să rostească:
“Iată, roaba Domnului sunt, facă-se mie dupa voia Sa”,
Eliberându-se de lianele lilith
once and for ever.
ma voi gandi la tine si iti voi tine pumnii. voi continua la intoarcere acest dialog wow.
multumesc
…
Buna ziua frumoasa si talentata doamna,
Gandul tau bun si prezenta ta pe pagina si in viata mea, ma onoreaza, pentru ca adevaratii
oamnei sunt adevarati poeti si adevaratii poeti sunt adevarati oameni si tu esti unul dintre ei.
Si eu ma voi gandi la tine si voi astepta sa continuam dialogul si sa publici cartea despre care
am vorbit de atatea ori.
La multi ani!