Heil, Heil, Heil !
Ca un covor de smoală roz lila
hieroglifele morţii se aştern la picioarele pictorului ratat
Heil, Heil, Heil !
Domnii mei, în Europa se simte miros îngrijorător de cadavru
Cei mai buni elevi îşi denunţă profesorii
Poporul sfânt e vânat cu arcanul
Trimis în lagărele mein kampf de la Sighet, de la Auschwitz
Pentru că averile trebuie rechiziţionate
Pentru că frica trebuie să spele conştiintele
Pentru ca Adonai trebuie uitat definitiv şi irevocabil
Heil, Heil, Heil !
Trăiască automobilul
Trăiască petrolul
Trăiască ordinatoarele
Trăiască generaţia spontanee ouă bei
Ce este omul (?), mă întreb
privind în ochi elegantele femei colaboraţionist
Ce este omul (?), mă întreb
scrijelind în jad frumoase scene ale războiului din Vietnam
Ce este această bucată de tină, repet întrebarea persausiv
muşcând cu voluptate din măr
Heil, Heil, Heil !
Ce să fie(?), îmi răspunde Paul Klee
Omul este o fecioară în aşteptarea peţitorului
Îmbătrânind ea nu devine mai frumoasă.
