eu însămi sunt răsăritul lunii din sud
o stea de mare cufundată în nisip până peste urechi
privind prin lunetă picturile dezgropate
în vechiul Pompei
ceea ce văd mă confirmă
acoperită cu lavă eu sunt frumoasa dansatoare
îmbraţisând monstrul cu ochi bulbucaţi, cu gura imensă înfundată de lavă
în aştepatarea ursitului ce-mi va aduce pe tavă
apa Iordanului
o turturea, două turturele
un ghepard, doi gheparzi
eu însămi sunt răsăritul lunii din sud
doi ochi şi o peniţă
cu care voi semna uriaşul portret în miniatură
citându-l pe pictorul muzician:
culoarea mă stăpâneşte
nu trebuie să alerg după ea
ea mă stăpâneşte pentru totdeauna, o ştiu
iată sensul acestei ore fericite:
eu şi culoarea suntem una
eu însămi sunt răsăritul lunii din sud
o stea de mare cufundată în nisip până peste urechi
privind prin lunetă picturile dezgropate
în vechiul Pompei
ceea ce văd mă confirmă,
Carmen Klee
Links:
http://www.spaightwoodgalleries.com/Pages/Klee.html
http://www1.uol.com.br/bienal/23bienal/especial/iekla.htm
vechiul Pompei se rasfata. sa inteleg ca te simti mai bine???
Da, de cate ori il citesc pe Klee, ma simt mai bine. Sper ca ai remarcat: ce este scris cu italice apartine pictorului.
PK dupa ce a pictat-o pe crancena Fecioara Visand a spus: “animalele sunt doua, fecioara isi asteapta ursitul, imbatranind ea nu devine mai frumoasa.” Ce ti-a adus Mosul?
remarcasem , era evident. pai mosul a venit ca si in alte dati cu sacul mai golut.. nu asta conteaza. pe langa mitralierele stilourile si portocalele gasite prin bocanci , mi-a adus terminarea perioadei in care am facut moldamin , si analizele iesite foarte bine. asta mi se pare extraordinar si puterea de a servi un vin fiert in compania scrierilor tale…
Ma amuz de situatie. e placuta! R.
Cum adică te amuzi de situaţie? Ce vezi tu amuzant in circumstantele descrise: o mitralliera in loc de un bat??? O seara de ajun in care in loc sa scrii poezii te amuzi comentand versurile mele….Poate gasesti amuzanta poezia pe care ti-o fac cadou cu rugamintea: “sa nu uiti Darie!”
Heil, Heil, Heil !
Ca un covor de smoală roz lila
hieroglifele morţii se aştern la picioarele pictorului ratat
Heil, Heil, Heil !
Domnii mei, în Europa se simte miros îngrijorător de cadavru
Cei mai buni elevi îşi denunţă profesorii
Poporul sfânt e vânat cu arcanul
Trimis în lagărele mein kampf de la Sighet, de la Auschwitz
Pentru că averile trebuie rechiziţionate
Pentru că frica trebuie să spele conştiintele
Pentru ca Adonai trebuie uitat definitiv şi irevocabil
Heil, Heil, Heil !
Trăiască automobilul
Trăiască petrolul
Trăiască ordinatoarele
Trăiască generaţia spontanee ouă bei
Ce este omul (?), mă întreb
privind în ochi elegantele femei colaboraţionist
Ce este omul (?), mă întreb
scrijelind în jad frumoase scene ale războiului din Vietnam
Ce este această bucată de tină, repet întrebarea persausiv
muşcând cu voluptate din măr
Heil, Heil, Heil !
Ce să fie(?), îmi răspunde Paul Klee
Omul este o fecioară în aşteptarea peţitorului
Îmbătrânind ea nu devine mai frumoasă.
ca de fiecare data ma lasi fara replici!! posibilitatea felului tau de a fi! ma inclin in fata ta , Carmen! R.