eu
sunt poetul meu de curte bufon şi rege totodată
supus fidel purtând armura oglinzilor de a fi fată
într-un regat fără hotare deschis de omul din mandală
la est răsar în faţa filei din apă ca un elefant
şi port povara vicleniei- o citta călărind un cal-
întind spre lume mii de braţe cu ochi în palme de rubin
dansez sculptând pe mal un lotus
şi verde mă desprind din foc
tu
eu – tu
fa-ma sa rad te rog
sunt trist azi
am vrut sa ma indragostesc si nimeni nu e liber
zero
nada
canci
ma duc sa ma culc
–