Patul de lut, de la malul mării roşii
Autor Carmen Visalon
În mijlocul nopţii polare,
Cânta un copil la flaşnetă,
O partitură despre un nud mânjit
Cu verde de prusia.
-Te voi picta şi mâine,
Mi-ai şoptit grăbit,
Să răspunzi la celularul la care
O tânără amantă te apela repetat
Bip bip bip…
-Vezi tu Adrian, ţi-am strigat
Prin gara aceasta nu mai trec trenuri
Nu se mai aude freamătul roz al magnoliei
De când ne-am lepădat din nebăgare de seamă
De bucuria încrâncenată a amanţilor
Pentru care mâine înseamnă întoarcerea
În patul lui procust
Prin gara noastră trec acum vapoare şi o apă
Neagră şi tulbure
Purtând pe braţe
Visele marinarilor
Nenăscuţi
Din varii motive
Precum lipsa de timp
Sau de înţelepciune a părinţilor
Fanteziile MahlerAutor Adrian Grauenfels
Ascult Mahler
dreptatea e una
capul tau aplecat pe umarul meu doi
flori pe masa de scris, trei
am un automobil cu 4 roti care ma duce nicaeri
5 sunt degetele mainii mele drepte , le simti?
numeri oare 6 batai de cord
seara la 7, cand mailul tau vine ca o geana de lumina
cu 8 grade de liberatate, 8 covrigi in forma de inima
noua strig tare, noua ne e data libertatea
sa numaram un cont down pana la 10
ca doar 10 erau copii lui abraham, Yakov si sarah
i-am intalnit ieri in tren, plecau spre o lume mai buna
unde adevarul e una
si noi doi , doi suntem.
Ascult Mahler
AG
Vis egiptean cu ram de măslini
Autor Carmen Visalon
Motto: “Oricum ar fi se vede că marginile lumii, care închid celelalte ţinuturi şi le strâng ca-ntrun inel, cuprind ceea ce nouă ni se pare mai bun şi mai rar.”
(Herodot, III, 116)
ascult Wagner
cu ochiul lui de motan, motanul în flăcări se uită la mine,
zbârlit, felin, dionisiac simt corul bacantelor
adormindu-mi rănile groase sub stratul violet de zăpadă
Da. Da.
ridic paharul cu sânge de ţap
ridic paharul cu sânge de taur
ridic paharul cu soma
până la vărsarea mâloasă a sângelui
agit tirsul şi strig
Evoché Bachus!
da! da!
la fel ca ochiul fără pereche
adulmec pe rugul de papirus
parfumul Brunhildei
şi caut în cărţile lui Osiris
cuvintele de putere
ceva, orice, oricât de neînsemnat
dinainte ca Picasso să fii pictat Guernica
-Cine eşti tu şi care este numele tău?
-Floarea lui Anubis este numele meu.
-Bine, poţi să intri în peştera luminii, iată oraşul.
-Ce ai găsit în drumul tău?
-Condurul frumosei Semele, coapsa lui Iupier, capul lui Ioan
-Şi ce le-ai spus lor?
-Pe Agni îl caut, Cel cu limbi de văpaie,
Vlăstarul apelor, Vlăstarul lui însuşi
Cel vechi de zile, cu barba de aur
Cel ce ia jertfele şi ne răsplăteşte cu daruri.
-Ce ţi-au răspuns?
-…
-Ce ţi-au dat?
-Oglinda.
-Ce ai facut cu darul primit.
-L-am îngropat la piciorele copacului Yggdrasil
-Acolo ce ai gasit?
-Toiagul lui Hermes
-Care e numele lui?
-Liber ca vântul.
-Acum ce faci?
-Cânt psalmi.
Fuga peste creste de maci
Intr-o zi te-am găsit la pieptul meu Eloise
ca o vietate care urcă şi coboară
pîna când nu mai contează
pe care parte a zilei sunt
şi de-ar fi doar susurul vîntului
în care ploile toate
nici păsările secundei
nu ar stinge mugurii ce cresc în mine
zbor
freamăt
taină
fior
numele de pădure scrijelit pe cioburi
şi uite-mi paşii cum te caută în vreme
ca să îmi fie margine
să îmi fie treaptă
cîta vreme mai fugim peste creste de maci
bînd soarele direct din streşini
privind peste creştetul gândurilor
fară sa ştim că realitatea
care despică sufletul
cu palme cu tot
în potirul clipelor puţine
ce ne ţin dehrană şi desete
e doar efemeră magie ..
drag
Adrian G
Adrian,
Hai sa zidim fereasta aceasta de la care ne priveste
Cuvantul
Sa aruncam in mare pianul
Urmarind cu atentie efemera chemare a adancurilor
eu, Mo si cu tine
ar trebui sa cumparam capatul lumii
polul sud si calea lactee
sa plantam maci la porata inimii si fumand narghilea sa depanam amintiri deasupra cestii de ceai
la Carturesti
Multumesc pentru semn. Am vazut poezia asta pe site-ul Romania Libera. Este bine ca esti ispirat. Din nefericire, eu astazi sunt cam trista asa ca voi raspunde cu niste versuri paralele cu poezia ta, sperand ca intr-o zi voi regasi placerea dialogului in versuri.
Iti amintesti Adrian, ce frumos era in satul Agonia, cand ieseam toti la poarta si incercam sa ne convingem ca poezia este mai puternica decat viata si nimic inconfortabil nu se va intampla.
Acum toate acestea sunt asa departe.
PS: Hai, nu ma lua in serios. Mai devreme sau mai tarziu: Ioana, Monica, Adrian, vor scoate o carte. carte pe care o va ilustra Marga si o vor citi la gura sobei, Tom si gemenele.
Cu drag,
c