e linişte în mine, părăsire
şi bate vântul ca-ntr-o moară tristă
un vânt senin aducâtor de chipuri- surâzătoare
uitate în sertarul- efemerid,
un loc ciudat în care primăvara,
de-o veşnicie, suflă flori de măr
şi ele zboară, zboară, zboară rătăcite
prin anii putrezi aterizând forţat
pe nopţile cu lună neagră
e linişte în mine, părăsire
pereţii-s şubrezi acoperiţi la colţ
de păpadii
din care atârnă un cântec
pe firul florilor de măr
the same old story…
