Zdrenţuită,
la uşa destinului,
alegeam boabele de mazăre
de firele de linte
recitând mantre
Gândurile-mi băteau în culori atiaf
!Intră,
Arhiva pentru noiembrie, 2007
Liber arbitru
Postat în Jurnal de campanie 1963-2007…, Poezie, Poezii religioase, etichetat Poezie în noiembrie 30, 2007 | Lasă un comentariu »
uroboros, concert pentru harpă şi îngeri
Postat în Fantezii, Miniaturi, Poezie, etichetat fantezie, miniatura, noaptea, Poezie în noiembrie 28, 2007 | 4 Comentarii »
zborul
o partitură pe care
o vom cânta la capătul colinei
înainte ca iarba să acopere conturul însângerat al umbrei
este copacul
este rădăcina şi fructul
negru-oranj
omega, peisaj indian
Postat în Fantezii, Miniaturi, Poezie în noiembrie 27, 2007 | 1 comentariu »
eu
sunt poetul meu de curte bufon şi rege totodată
supus fidel purtând armura oglinzilor de a fi fată
într-un regat fără hotare deschis de omul din mandală
la est răsar în faţa filei din apă ca un elefant
şi port povara vicleniei- o citta călărind un cal-
întind spre lume mii de braţe cu ochi în palme de rubin
dansez [...]
Bleu Voroneţ
Postat în Poezie, Poezii religioase, Uncategorized, etichetat Poezie, poezie religioasa în noiembrie 27, 2007 | Lasă un comentariu »
Între pământ şi apă, jam session Mahmoud Djamal & I
Postat în Jam session, Mahmoud Djamal, Poezie în noiembrie 26, 2007 | 4 Comentarii »
Mesagere
Autor: Mahmoud Djamal
apele din noi-
mesagerele iubirii
între cer şi pământ.
Stăvilare
Autor: Carmen Visalon
pamantul din noi-
tulburarea apelor
cerului
Concluzie scrisă cu avertisment
Autor: Mahmoud Djamal
Suntem prea neînsemnaţi ca să putem tulbura apele cerului.
Peisaj Parizian
Postat în Fantezii, Poezie, etichetat Poezie în noiembrie 26, 2007 | 2 Comentarii »
Când urc şi mă împiedic de seară,
copiii mă acompaniază râzând:
! Toulousse-Lautrec
! Toulousse-Lautrec
!!!!!!!!!!! Toulousse
Suspendată,
cu umbra încâlcit ancorată
Ca o arcă
Postat în Miniaturi, Poezie, etichetat miniatura, Poezie în noiembrie 26, 2007 | Lasă un comentariu »
noaptea asta este ca toate nopţile
înaltă
precum o zi ipotetică
nu vine niciun cocor
nu pleacă nicio gară pustie
şi totuşi
undeva la capătul liniei
se aude cum creşte lumina
albastră, adâncă, involuntară
fi-va oare gata corabia?
