încovaiate balerine de lumină
bat la fereastra nepuţintei mele
lebada albă
lebada neagră
prinţul
şi mâinile mele albastre
scurgându-se din căpăstrul
încercarilor ce nu le-am putut stăpâni
târziu seara
orele răsfirate
la picioarele patului
jocheul ce n-a concurat niciodată.
-Di!!!!!! Hai!!!! Dii!!!!!!!!!
o groapă cu apă şi un obstacol
peste care nu pot să mai sară
caii cu copite încalţate în poante
eu nu. eu nu. eu …
!daţi-mi un vârf de munte şi vă voi desena, de ce.
exista o limba în lume
în care-i tot una să spui: lebădă sau eu sunt!
