stângu’, stângu’, stâng, drept, stânguuuul,
femei uriaşe sunt pescuite din mare
tăiate felii, înfăşurate în frunze de varză,
până la ultima falangă,
până la ultima unghie,
până la ultima răsuflare intrauterină şi primul scor apgar
lili marleene, lili marleene,
vorba lui fassbinder:
“dragostea e mai rece decât moartea”
moartea e mai rece decât femeia,
omul cu guler alb e mai rece decât iadul,
plină de gingăşie micuţa franţuzoaică,
din palatul de silicon de lângă pădurea cu inimioare,
gângureşte
placa de patefon, scarţâind în abis
plânsul ei, râsul ei, ţipatul ei de iubire
răsună în sufletul barbatului necunoscut.
lili marleene, lili marleene,
în tranşee
soldaţii aliniaţi cu arma la umăr
aruncă la picioarele cezarului zaruri măsluite
1-2, poc, poc, moare daimonul meu
2-1, mor eu
3,4,5,6,7,8,9,
dispare o lume, lili marleene,
lili marleene, ştiai (?),
orice pat are 2 ferestre:
make love not war,
make war not love,
to be or not to be, nu este o simplă întrebare,
este un măr, cu o amprenta dentară
pe care o vom identifica numind-o
povestea peşcărşului fără o aripă fără un ochi
făra o pană de anima.
lili marleene, lili marleene,
lili, cântă-mi
