Motto: “Râul ţine o lungă predică/Fără întrerupere de la miezul nopţii până în zori,/El cântă 84000 de sutre/Cum aş putea a doua zi să vă fac/ cunoscute toate înţelesurile*.”
nu mai aveam decât aripa prinsă de uşa tramvaiului
şi copilul păianjen cu faţa spre circ
rostogolind visul cireşarilor peste ruinele castelului fetei în alb
roz-verde-purpuriu steagul continentului răsărit
din talantul de pace
înmulţit dincolo de nisipuri
“mintea mea este insesizabilă”.
“mintea mea este insesizabilă.”
“mintea mea este insesizabilă.”
mi-am spus atunci
cu glasul lui eka
privindu-l în ochi pe bodhidharma
în timp ce treceam Poarta Oamenilor
ascultând predica râului.
_______________________
*Taisen Deshimaru, Zen şi viaţa cotidiană
Traducerea Radu Ciocaneală, Ed. Herald, pg 221
**Taisen Deshimaru, Zen şi viaţa cotidiană
Traducerea Radu Ciocaneală, Ed. Herald, pg 12
Nu-mi spuneti ca mai nou pentru a citi o poezie trebue sa citesc o alta carte… ca daca e asa… la un volum ceva mai amplu o sa stau o viata. INcercati sa renuntati la cripticul scos din carti(care suna foarte non-poetic) si puneti pe foi(virtuale sau nu) ceva mai “simtit”.
Ialin
Draga Emil,
Eu nu-ti spun nimic.spun nimic. Pur si simplu- scriu(!) sau mai precis “transcriu” emotiile, obsesiile, intrebarile, cautarile, raspunsurile, perceptiile mele. Mai inspirat sau mai schiopatat. Aceasta poezie are o istorie lunga. Ea a inceput de la o intalnire cu un adolescent care arata ca un painjen cu fata spre cer. Un cersetor pe care daca stai in Bucuresti, nu cred sa nu-l fi zarit cel putin o data. Dupa iintalnire cu el, cutremurata, am ascultat pentru o secunda “murmurul raului” si a aparut prima varianta a ceea ce tu gasesti acum de criticat. Varianta pe care peste cativa ani am publicat-o pe Agonia:
Dincolo de nisipul albastru
poezie [ Vizuală ]
- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – -
de carmen mihaela visalon [neutrin]
2005-05-18 | |
Nu mai aveam decat aripa prinsa de usa tramvaiului
si copilul paianjen cu fata spre circ
rostogolind visul peste ruinele pasilor plini de cantecul algelor
Roz-Verde-Purpuriu steagul continentului rasarit
din talantul de pace
inmultit dincolo de nisipuri..
Din nefericire, lipsea poezia era neterminata. lipsea ceva esential, pe care eu nu eram in stare sa-l decelez, pana ieri cand am recitit poeziile lui nichita despre starea de a fi ciresar:
Starea de a fi ciresar
Ah, n-o sa stie nimeni
gingasa pricina a ciresului
profunda pricina a stejarului
cauza ochilor mei.
Ah, n-o sa stie nimeni
zburata pricina a pasarilor
impietrita pricina a pietrelor
cauza inimii mele.
Ah, n-o sa stie nimeni
neagra pricina a pamantului
curgatoarea pricina a raurilor
cauza sufletului meu.
*
Nichita Stanescu
Ciresar
Nimeni nu ne crede daca sarutam
pasarea din zbor, iarba inverzind.
Noi suntem un fel de martori
ai adolescentei ruginind.
Nimeni nu ne spune: bea, flamandule!
Nimeni nu ne spune: insetatule!
Curge primavara pe sub fluturi,
visator podeaua curge pe sub tine, patule!
Lasa-te pe somnul meu, tu vis frumos,
cade-mi tu in gura mea uscata
rosie cireasa dintr-un chiparos,
zana inventata!
http://ofsummer.wordpress.com/2007/09/29/ciresarii/
Dupa care, am scris varianta soft a poeziei Dincolo de Nisipuri si am publicat-o pe blogul “dansand cu Tezeu, un apendince la blogul Nichita mon amour..
Dincolo de nisipul albastru
September 29, 2007 • No Comments
nu mai aveam decât aripa prinsă de uşa tramvaiului
şi copilul păianjen cu faţa spre circ
rostogolind visul cireşarilor peste ruinele castelului fetei în alb
roz-verde-purpuriu steagul continentului răsărit
din talantul de pace
înmulţit dincolo de nisipuri
Ulterior, am considerat ca tema poeziei merita dezvoltatat si “hard”, cu trimiteri la cartile care m-au transformat din ceea ce nu sunt, in ceea ce sunt, descoperindu-mi ca nu sunt nimic, nu stiu nimic si nu am puterea sa trec dincolo de aparente.
Deci, desi iti respect parerea, te rog sa ai bunatatea sa accepti ca una dintre caracteristicile poeziei mele este “incercarea de a creste” si “de a inmulti talantul’ si
de a face trimiteri la lecturile care m-au marcat sau mi-au marcat clipa in care s-a nascut poezia.
Multumesc si te mai astept,
Carmen