<
tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu
nu vor muri niciodată
pentru că mai puternică decât poezia
mai puternică decât dragostea
mai puternică decât copiii asasinaţi în Piaţa Revoluţiei
este dorinţa de putere
a celor mai drepţi şi mai viteji dintre traci
tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu
nu vor muri niciodată
indiferent de câte ori va fi simulat procesul de la Târgovişte
indiferent de câte ori îi vom împuşca
în ajun de Crăciun
ei vor trăi
în zidurile ochilor gri
şi ori de câte ori
un intelectual va fi încarcerat
pentru ideile sale
vom şti
că ei trăiesc şi se bucură
trecând în revista
armata de mâini care aplaudă
armata de guri care strigă
Heil, mein Führer!
Trăiască Franco!
Trăiască Pol Pot!
ei trăiesc şi se bucură pentru că
undeva
pe un picior de plai
pe o gură de rai
se naşte un nou Saddam Hussein
se nalţă camera de tortură a unui nou Sighet
se sapă o nouă groapă de var
în care vor fi aruncaţi
albii
de marii şi puternicii
roşii
tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu
nu au murit
ei
nu vor muri niciodată
aşa că nu vă lăsaţi pe tânjală
dereticaţi-vă sufletul pentru că
cineva trebuie să iasă în piaţa publică
şi să-l ajute pe Hristos
să schimbe lumea
| 
Stau cu maţele tale încolăcite prin piept
miroase brusc a sub poduri şi a spaimă
o umbră
trece glonţ prin tine vreo amintire
crampe de când erai sugar sau dorinţe marine
stau cu maţele încolăcite peste tine
aşa ne vine
nu e bizar că unii vor să se descalţe să alerge prin iarbă la răsărit sau iarna
tralala
îmi ajunge să vreau să ne încâlcim
joc când eram copiii lui ceauşescu
să mă încălcesc
cu oricine
gândind un pic că fiecare
e o mână de maţe
de la ce nasc femeile la primele crampe
te dor deci
***
Ba vom trai in reversuri draga prietena
cu barba in vant mirosind a laguna
cu scoici in par, bezmetice vedenii parcelate
monumente funerare trase de cai invers inhamati
inaripati dar legati de picioare
flamanzi dar prea nobili de a o spune in microfon
mustind a dragoste din ochi
gata de razboi spartan
dus pentru tine chiar 200 de ani de va fi nevoie
si inca 200 ca sa oprim simbolurile ce ne invada
spatiul scolastic
teritoriul euclidian
masa la barul unor defuncti stramoshi
paharul cu vodca si praf de stele
zambetul coditzelor tale atat de blond banal
uitate in patul unui poet comunist
ce miroase a cetina si revolutie
si scrie doar cu mana stanga
povesti exotice in care eu mor si
tu dispari defiecaredata.
Vai ce bucurie.
A cazut cortina de fier si s-au intors acasa diasporistii.
Bun venit din Italia , dragul meu Adrian
***
Nu credeam sa te mai gasesc pe pagina vreodata
dar viata este plina de surprize si
NU, MOR CAII CAND VOR CAINII.
****
Noi doi draga Rameau, suntem din specia hibrid
A animalelor de putere
Un pic duse cu pluta
mai ales in momentele cand se plimba pe tavan
Si-si varsa rarunchii in semn de protest sau prietenie.
*****
Gata, nu mai bat campii pentru ca sunt in lipsa de inspiratie si ma grabesc sa plec la spital, dar, imediat ce voi veni voi cauta prin caietele dictando, romanul pe care am inceput sa-l scriem acum cativa ani si-l voi posta. Poate continuam dialogul inceput pe Agonia.
Ce zici?
***********
Te imbratisez cu drag,
c.