Motto: “Oricum ar fi se vede că marginile lumii, care închid celelalte ţinuturi şi le strâng ca-ntrun inel, cuprind ceea ce nouă ni se pare mai bun şi mai rar.”
(Herodot, III, 116)
ascult Wagner
cu ochiul lui de motan, motanul în flăcări se uită la mine,
zbârlit, felin, dionisiac simt corul bacantelor
adormindu-mi rănile groase sub stratul violet de zăpadă
Da. Da.
ridic paharul cu sânge de ţap
ridic paharul cu sânge de taur
ridic paharul cu soma
până la vărsarea mâloasă a sângelui
agit tirsul şi strig
Evoché Bachus!
da! da!
la fel ca ochiul fără pereche
adulmec pe rugul de papirus
parfumul Brunhildei
şi caut în cărţile lui Osiris
cuvintele de putere
ceva, orice, oricât de neînsemnat
dinainte ca Picasso să fii pictat Guernica
-Cine eşti tu şi care este numele tău?
-Floarea lui Anubis este numele meu.
-Bine, poţi să intri în peştera luminii, iată oraşul.
-Ce ai găsit în drumul tău?
-Condurul frumosei Semele, coapsa lui Iupier, capul lui Ioan
-Şi ce le-ai spus lor?
-Pe Agni îl caut, Cel cu limbi de văpaie,
Vlăstarul apelor, Vlăstarul lui însuşi
Cel vechi de zile, cu barba de aur
Cel ce ia jertfele şi ne răsplăteşte cu daruri.
-Ce ţi-au răspuns?
-…
-Ce ţi-au dat?
-Oglinda.
-Ce ai facut cu darul primit.
-L-am îngropat la piciorele copacului Yggdrasil
-Acolo ce ai gasit?
-Toiagul lui Hermes
-Care e numele lui?
-Liber ca vântul.
-Acum ce faci?
-Cânt psalmi.
Ascult Mahler
dreptatea e una
capul tau aplecat pe umarul meu doi
flori pe masa de scris, trei
am un automobil cu 4 roti care ma duce nicaeri
5 sunt degetele mainii mele drepte , le simti?
numeri oare 6 batai de cord
seara la 7, cand mailul tau vine ca o geana de lumina
cu 8 grade de liberatate, 8 covrigi in forma de inima
noua strig tare, noua ne e data libertatea
sa numaram un cont down pana la 10
ca doar 10 erau copii lui abraham, Yakov si sarah
i-am intalnit ieri in tren, plecau spre o lume mai buna
unde adevarul e una
si noi doi , doi suntem.
Ascult Mahler
AG
Patul de lut, de la malul mării roşii
în ziua aceea
cânta undeva un copil la flaşnetă
un cântec despre un nud mânjit cu verde de prussia
în mijlocul nopţii polare
te voi picta şi mâine
mi-ai şoptit grăbit
să răspunzi la celularul pe care
o tânără amantă te apela repetat
bip bip bip
vezi tu Adrian ţi-am strigat
prin gara aceasta nu mai trec trenuri
nu se mai aude freamătul roz al magnoliei
de cand ne-am lepădat din nebăgare de seamă
de bucuria încrâncenată a amanţilor
pentru care mâine înseamnă întoarcerea
în patul lui procust
prin gara asta trec vapoare şi o apă
neagră şi tulbure
purtând pe braţe
visele marinarilor
nenăscuţi
din varii motive
precum lipsa de timp
sau de înţelepciune a părinţilor